Be my Valentine!!!

Be my Valentine!!!

As fi vrut sa nu ma gandesc la tine!
As fi vrut sa nu ma afecteze in vreun fel ziua de mine!
Nu vreau sa-mi doresc sa te am langa mine….. numai vreau sa-mi doresc imposibilul…..vreau sa ma enervez pe tine…..vreau atunci cand vad pozele cu voi sa ma gandesc ca va meritati unul pe altul pentru sunteti la fel de „fara stil”…..vreau sa te urasc….
de fapt nu! as vrea pur si simplu sa nu ma mai gandesc la tine, sa nu-mi mai treci prin minte….sa nu ma mai intristez cand aud o fraza oarecare pe care mi-ai spus-o tu vreodata, sa numai plang cand aud melodiile ce ma faceau atunci sa ma gandesc la tine si acum imi amintesc acele momente ca si cum ar fi fost ieri…..as vrea sa nu ma mai trezesc plangand noaptea doar pentru ca te-am visat sau sa trebuiasca sa ma ascund de mama prin casa atunci cand ma apuca nostalgia si profit de orice film ca sa ma pot descarca….. as vrea sa numai existi tu in privirea mea ca o lentila semitransparenta ce ma impiedica sa vad clar…… as vrea sa nu-mi pese, si acum sa-mi pierd timpul facand orice altceva, si nu gandindu-ma la ce o sa faci tu maine….la ce o sa-i cumperi ei cadou si la ce cuvinte frumoase o sa-i spui facand-o sa se simta cea mai fericita femeie din lume…..
as vrea sa nu ma mai gandesc la cum ar fi fost daca, si sa ma conving ca barbati ca tine se gasesc pe toate drumurile….
as vrea ca tu sa numai insemni nimic pentru mine
dar TU
pentru lume nu esti decat un oarecine, insa pentru oarecine esti chiar lumea

EU INCA TE IUBESC!

7 thoughts on “Be my Valentine!!!

  1. Citez: „nu stiu intotdeauna ce vreau …..se intampla uneori sa ma fixez cu anumite lucruri si sa ma autoconving ca mi le doresc cu adevarat, pentru ca apoi, sa realizez ca nu era adevarat”

    Nu te gandesti uneori ca asa ti se intampla si cu EL?

    PS: Iti citesc blog-ul retroactiv rand dupa rand…

  2. am fost in aceeasi oala acum cativa ani,am 28 acum,am innebunit de dor,de gandurixde durere.am trecut peste,am cunoscut alt El,desi nu am mai putut iubi cu aceeasi intensitate mi-am dat sansa sa fiu fericita,sa ma las iubita.ce crezi?dupa ce m-am ridicat de jos,dupa ce mi-am reparat inima a revenit El,ca ma vrea inapoi.am spus Nu!azi,iubesc inmiit,infinit si inzecit mai mult decat atunci si decat in alte 1000 de vieti – pe baietelul meu,lumina ochilor mei,febletea mea si iubirea suprema.sper sa citesc si pe blogul tau ca traiesti o noua mare iubire cand va fi sa vina.

  3. Dupa ce epuizasem absolut toate link-urile posibile si imposibile despre cum sa depasesti o despartire, il vreau inapoi, cum sa-l recuceresc in functie de zodia din care face parte, cum sa accept despartirea si stereotipii de genul acesta pline de „povete” si sfaturi (care ma repugna) scrise de persoane „avizate” despre cum sa incerci sa nu mai suferiI, intr-un mod absolut fortuit am dat peste blog-ul tau pe care am inceput sa-l citesc pe nerasuflate! .

    Cum eram pe picior de plecare de la work am dat repede un CTRL+D la link si m-am hotarat ca astazi, de ziua indragostitilor a americanilor sa postez un comentariu,lucru care NU il fac si nu-l voi mai face niciodata, multa lume acuzandu-ma ca sunt prea secretoasa referitor la viata mea particulara.

    Ce am trait in ultimii 2 ani nu am crezut ca EXISTA! Niciodata nu m-am simtit mai VIE, mai adevarata, mai FEMEIE decat m-am facut sa ma simt acest baiat. Da, prefer sa-i spun baiat si nu barbat pt ca inca nu este, dat fiind diferenta de varsta de cativa ani dintre noi…
    L-am cunoscut la work-ul de atunci. Era un copil care abia implinea 20 de ani. Eu cu actele,el cu munca fizica. Lucram cot la cot 8 ore pe zi. Zi de zi. Il apreciam ca si om. Mereu ma puteam baza pe el ref. la work. Glumeam mereu,ma simteam bine in preajma lui pana intr-o zi cand mi-am dat eu seama ca simt pt el mai mult decat o simpla colegialitate. Simplitatea lui si faptul ca nu forta lucrurile m-a facut sa ma atasez de el ca de nimeni altul( eu ma atasez ffff. greu de oameni), dar imi negam sentimentele. Stiam ca imi era interzis din toate priviintele posibile si totusi ii picasem si eu lui cu tronc…Era atras de maturitatea mea si ma respecta mereu..Un pas a fost pana am acceptat sa merg cu el cu masina, pe ascuns. Nu m-am putut impotrivi..sentimetele au devenit primordiale comparativ cu ratiunea care in cazul meu a fost mereu mai presus de ceea ce simteam.
    Asa a inceput totul si a durat 2 ani. A fost ca o spirala care continua sa creasca cu fiecare zi. Intalniri pe ascuns, pe mereu, mereu si el accepta. De ce pe ascuns te vei intreba? Pt ca in sufletul meu stiam ca la un moment dat va dori si altceva si eu voi fi pt el o simpla aventura, ceea ce nu am vrut NICIODATA! Eu nu sunt un om al aventurii!! Ii spuneam mereu ca relatia noastra nu se poate si ca ce ma voi face eu cu el, ca lui ii trebuie o fata ca el, iar el se amuza mereu, ca in final aceste lucruri de care ii vorbeam sa conteze pt el. Admit faptul ca nu vroiam sa fiu vazut-o cu el pe strada, oare ce vor spune altii??! Sa-i ia dracu pe ALTII!!!
    Mi-a fost usor sa-l iubesc, vazandu-l zilnic la work. Abia asteptam sa-l vad,realmente! Stiam ce face in fiecare secunda, mereu imi trimitea, mesaje dimineata, mesaje peste zi, mesaje seara, cu toate ca nu ii cerusem. Incercam sa nu am pretantii de la el, dat fiind faptul ca nu-i ofeream o relatie adevarata.. Ne surprindeam pe ascuns la work cu dulciuri, cu replici subliminale, fara ca nimeni sa-si fi dat seama vreodata ce relatie adevarata era intre noi!! Nici n-ar fi crezut nimeni,de altfel,considerand diferentele care erau intre noi!
    Ma simteam iubita, apreciata, dorita…Tremuram cand eram in preajma lui, Doamne cat ma pregateam inainte sa ma vad cu el, ABIA ASTEPTAM! Ma simteam cum nici la 16 ani nu iti este dat sa simti si sa traiesti.Asta cred ca a fost si farmecul. Eram din nou,VIE!
    Ma ducea peste tot cu el, la ai lui acasa, in excursii si eu atat nu am fost capabila sa le spun alor mei de el, ca exista undeva un om care ma iubeste si pe care eu il ador ca si pe nimeni altul! Incercam sa compensez pe partea financiara, sa vada ca are si un sprijin financiar in mine alaturi de unul sentimental. NICIODATA nu l-au interesat banii mei! Mereu zicea totul 50-50, era f corect.
    Am pierdut atatea momentele alaturi de el din cauza egoismului meu, pe care, cand am vrut sa le recuperez si sa-i demonstrez ce important este si cat de mult conteaza el pt mine era prea tarziu. Cel putin asta din partea lui…se saturase realmente de ingratul situatiei…Se pare ca unele lucruri care incep nicicum, la fel se si termina…
    Se pare ca „drama” ta si a mea s-au intamplat in acelasi interval de timp, ceea ce imi fortifica ideea ca unii oameni „apar” in viata noastra atunci cand trebuie.🙂
    Mi-a spus ca vrea o fata de varsta lui, cu care sa inceapa normal si de la zero, cum este si firesc..iar eu am insistat atat de mult sa-mi mai dea o sansa sa-i dovedesc tot incat l-am indepartat complet. M-am umilit in fata lui sa accepte sa o luam de la zero, dar nu a mai vrut nici cum. Nu se putea detasa de trecut, sau nu vroia probabil.
    L-a maturizat relatia cu mine,stiu asta. Mereu vroiam sa-si doreasca mai mult de la el, sa nu se lase inviins de nimic si sa lupte pt visele lui,mereu!
    Imi lipseste ENORM! Il caut peste tot…Glumesc cu fetele la work si ma trezesc cu ochii in lacrimi doar ca mi-am amintit de o replica de a lui. Noptile ma distrug la propriu. De 2 luni nu am o noapte in care sa dorm normal. Ma framant constant, nu-mi mai gasesc motivarea sa lupt, imi lipseste SENTIMENTUL acela UNIC (cum ai spus si tu ) pe care il simteam,de vesnic indragostita, pasiunea care ne lega si care nu se poate descrie in cuvinte.!
    Uneori imi doresc sa nu fi accept nimic de la inceput, sa fi luptat cu mine insami, sa-mi reneg sentimentele, dar nu am putut! Imi era prea draga tinereatea lui si faptul ca ma metamorfozam doar cand ma privea. Nu trebuia sa mai faca nimic special si eu eram pierduta la propriu..Ma simteam mai buna, simteam ca pot muta muntii din loc, abia asteptam week-endurile ( pe care acum le DETEST) sa ne vedem, mama zicea ca asa fericita nu m-a vazut niciodata (dupa 2 ani i-am spus tot).
    Cand mi-a spus sa ramanem amici am crezut ca se termina lumea! Cum sa ramanem amici? Eu cu el amici? Nici intr-un milion de ani! I-am dat un timp sa se gandeasca sa incercam o relatie de la zero, fara minciuni, dar a zis ca el mai vrea si altceva sa incerce, ca este tanar, si ca ii este frica sa ma vada ca inca are sentimente pt mine. Ca mie imi trebuie un om matur, cu care sa ma casatoresc. De unde stie el ce imi trebuie mie?? Mie mi-l trebuie pe el, asa cum era el, cu defectele lui, intelegi? Ca acum vom suferi, dar mai tarziu va fi mai bine pt amandoi. Care amandoi, poate pt el?! S-a luptat cu propriile sentimentele in incercarea de a ma uita si cam la mijlocul lunii ianuarie a cunoscut o fata, care acum ii este prietena. Nu a ezitat sa-mi arunce in fata lucrul asta, fara sa-i pese deloc de sentimentele mele si de incercarile mele de a obtine o impacare.
    Detest situatia in care am decazut eu ca si individ inteligent (zic eu). Dragoste cu sila nu se poate si imi este extrem de greu sa accept situatia, dar cel mai rau ma doare indiferenta lui si faptul ca ultima oara cand am vb mi-a spus ca de aceea nu mai vrea pt ca nu vrea sa o piarda pe noua prietena. Ce repede i-a trecut dragostea pt mine si ce repede si-a gasit consolarea in bratelei primei care i-a cazut in fata,nu? Inseamna ca nu a fost dragoste cu adevarat, sau..nu stiu…
    Nu esti fraiera nici tu, nici eu, nici nimeni care sufera pt oamenii care nu ne stiu aprecia, dar se spune ca cel mai bun mod de a trece peste o situatie, este de a o parcurge. Si nu uita ca D-zeu ii incearca mereu pe cei care pot duce cu adevarat greutatile si care lupta sa iasa la liman!

    Te intreb acum: cu ce te-ar incalzi acum o presupusa impacare? Crezi ca lucrurile ar mai fi cum erau inainte, cand iti facea declaratii? Asta se intampla atunci, acum lucrurile stau complet diferit. Omul este tentat mereu sa se gandeasca la ce a fost si sa ramana ancorat in trecut, dar nu mai este la fel!
    Stiu ca le stii pe toate pe de rost, dar asta nu iti alina sufletul cu nimic. Nimic nu-ti place, toate te enerveaza, esti irascibila, dormi groaznic,sau mai bine nu dormi, mananci excesiv, sau deloc,crezi ca doar suferind vei trece mai bine peste suferinta. Incerci sa te refugiezi in tot felul de activitati in speranta ca iti vor atenua durerea,cel putin temporar, dar durerea este acolo, mereu prezenta si TOTUL, dar absolut TOTUL iti aminteste de el! Stiu, sau nu, SIMT cum este!

    Parca ma simt mai eliberata, un 1% cel putin🙂 Incerc mereu sa ma gandesc ca durerea este fireasca, suferinta optionala! Gandeste-te si tu la asta. Poate iti va mai alina putin ranile adanci pe care le ai…

    PS: 14 feb. O zi ca si 13 feb, de altfel🙂 Asta asa ca sa ne ridicam moralul unei alteia

    1. Nu stiu daca mi se intampla pentru ca in ultima perioda sunt mai „sensibila” sau pentru ca inteleg perfect situatia…insa m-ai facut sa lacrimez….imi pare rau pentru situatia ta si pentru situatia mea si pentru cea a tututor celor ce au trecut prin asta…. sunt convinsa ca o sa treaca mai devreme sau mai tarziu….frica mea este ca nu voi mai iubi niciodata asa…..si ca nimeni nu va mai reusi sa ma faca sa ma simt vreodata asa de „vie” (ca sa te citez)….dar de trecut sunt convinsa ca o sa treaca….toate trec….inclusiv ziua de azi…..stiu una ca toate celelalte …singura diferenta o fac inimioarele de tot felul de peste tot….si gandul ca EL ii va pregati ei ceva special…..dar e deja pranzul…
      ps: o sa ma gandesc la optiunea suferintei sau a non suferintei si voi incerca si sa inteleg cum sa o aleg pe a doua….

      Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s